26 septembrie 2012

Berbec 150x90 Spaimele copilãriei…Moto : „E foarte bine ca un copil să simtă dragostea
părinţilor  la  nevoie, dar  dacă  el  nu învaţă
nimic din ea, totul pare zadarnic .”

Începusem să urc pe deal încă din cea mai fragedă copilărie. Nu aveam de ales, întrucât proprietatea părinţilor mei era în majoritate pe dealurile Petroşaniului : în Obârşie, Cioacă, Deluţ, Chiciora, Dos, Smreac, Preluci. Doar proprietăţile numite Crevezâi  şi Plopu erau „la drum”, adică poţi merge cu căruţa sau cu maşina până la ele.

Aveam aproape cinci ani (părinţii şi surorile mi-au povestit amănunte), când am încercat prima dată să îmi obţin „independenţa”. Asta în relaţie directă cu sora mea Ana, de care mă despărţeau doar patru ani, în favoarea ei.

Nimeni nu-şi mai aminteşte motivul conflictului dintre noi, că altfel ne înţelegeam destul de bine. Cert e că eram singuri acasă şi din joacă în joacă ne-am trezit în plin război. Eu cu mătura de nuiele din curte, iar ea cu o greblă găsită la îndemână. Bineînţeles că sora mea fiind mai mare, nu şi-a pus mintea cu mine şi când s-a tras linia contabilizării loviturilor eu am fost cel socotit învingător la puncte, numai că asta nu mi-a folosit la nimic. Ba chiar mai rău, scorul s-a întors împotriva mea, atunci când, la final, Ana mi-a servit upercutul : Mă duc şi te spun la Miliţie!. (mai mult…)

Ovid Caledoniu tecuci.eu  150x111 Eminescu văzut de Mesterul Manole (II)“Cum l-ati cunoscut pe Eminescu?” si “Care credeti că e valoarea actuală si universală a operei lui?” – sunt cele două întrebări pe care Vintilă Horia le-a adresat unor membri ai grupului de la “Mesterul Manole”. Au răspuns, în ordine alfabetică, Ovid Caledoniu, Marcello Camilucci, Mihail Chirnoagă, Vintilă Horia – răspunsuri expuse în numărul 30 al revistei “Tecuciul literar artistic”.

Următoarele răspunsuri au fost date de către Constantin Micu, Horia Nitulescu, Teodor Scarlat și Ion siugariu, fiecare impresionând atât prin sinceritate – prima întrebare având o semnificatie personală -, cât și prin profunzimea ideilor exprimate.

“Pentru noi, ca Români,  – spune Horia Nitulescu – Eminescu este o valoare absolută, o fortă spirituală unică.” Ileana Georgescu Tulică

  Îl regăsesc pe Eminescu la fiecare răscruce a vieţii mele şi fiecare nouă etapă sufletească pe care am străbătut-o, fiecare criză de conştiinţă prin care am trecut a însemnat pentru mine o nouă cunoaştere a lui Eminescu dintr-un unghi şi o perspec­tivă diferită, care fiecare echivalează cu o nouă descoperire pe care o făceam asupra lui. Din aceste cunoaşteri succesive, mi-am întregit imaginea unui Eminescu, a cărui operă îmi apare ca îmbrăţişând un orizont atât de întins, încât nu există, pentru noi, cei de astăzi, modalitate a conştiinţei, stare a sensibilităţii, înălţime a gândirii, care să nu găsesc că aminteşte în fond de o problematică eminesciană. (mai mult…)

Costache Negri 104x150 Costache Negri – un român ideal  La aniversarea bicentenarului naşterii lui Costache Negri (născut în martie 1812 la Iaşi – decedat la 28 septembrie 1876 la Târgu Ocna) am considerat că este absolut necesară evocarea acestei personalităţi fascinante a istoriei moderne a României.

Despre viaţa şi activitatea lui Costache Negri au scris în presa epocii Mihai Eminescu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Alexandru Papadopol-Calimach, Mihail Kogălniceanu, iar biografii despre el au fost realizate de George Missail (1877), Dumitru Teleor (1909), Gherghe Munteanu-Bârlad (1911), G.G. Burghele (1927), Pericle Martinescu (1966), Dumitru Vitcu (1979), Emil Boldan (1980), Paul Păltănea şi Dan Berindei (1985).

Biografia aparţinând regretatului istoric gălăţean prin adopţie, Paul Păltănea, este considerată „cea mai de seamă biografie consacrată lui Costache Negri, cea mai documentată şi, până astăzi, cea mai completă” după părerea academicianului Dan Berindei.

Evident că în acest context prezentul articol nu îşi propune să facă decât o operă de popularizare a vieţii şi activităţii lui Costache Negri considerat de un alt regretat mare istoric ieşean şi profesor al nostru, Leonid Boicu „una din cele mai remarcabile şi fascinante personalităţi ale istoriei noastre”. (mai mult…)

Mihail Manoilescu 116x150 Un debut din tinereţe şi un sfârşit de viaţă  sub semnul poeziei  Mihail Manoilescu inedit

Mihail  Manoilescu, fiul unor distinşi institutori (Constantin şi Natalia Manoilescu), s-a născut la Tecuci la 9 decembrie 1891. Primii nouă ani i-a petrecut în oraşul natal, fiind elev al Şcolii Primare nr. 1 de băieţi după care, el şi-a continuat studiile la Iaşi, localitate unde se stabiliseră deja părinţii săi.

După absolvirea ca bursier a Liceului Naţional de aici, frecventează Şcoala Superioară de Poduri şi Şosele din Capitală. La admitere, el a reuşit să ocupe primul loc de pe lista admişilor, iar la absolvire (în anul 1915), s-a remarcat în mod detaşat ca şef de promoţie.

Ca inginer s-a afirmat în domeniul tehnicii militare concepând un obuzier performant. A fost implicat în realizarea unor programe şi proiecte ce au vizat progresul ţării, demersurile sale permiţându-i  să-şi etaleze spiritul creativ.

Dacă activităţile de profesor de economie (la Şcoala Politehnică din Bucureşti), de teoretician al corporatismului în gândirea social-economică sau de politician ale acestuia (a fost deputat sau senator, ministru în mai multe guverne, întemeietor al partidului Liga Naţional-Corporatistă) ne sunt bine cunoscute, cea de plăsmuitor de versuri constatăm însă că a trecut aproape neobservată. (mai mult…)

Paul Blaj literar.tecuci.eu  150x103 Din Memorialul dantelelor galbeneNu cunosc o armurã mai duioasa

mergeam amândoi pe strada abatuti
eu mai dadeam cu piciorul într-o piatra
ca într-o minge
aveam cravata de pionier
si tu mi-ai zis ce vrei sã îsi iau
iar vorbele tale intrau grav în copilaria mea
pentru ca purtau toata dragostea unui tata
pentru singurul lui baiat
vreau un ceas de mâna am spus
cu fosfor curea neagrã si acesta
a fost primul meu ceas de mânã
acum e printr-un sertar
cu lentila spartã
fãrã nimic util ar spune unii
dar numai un om care a trãit cu pâine pe cartelã
stie ce vreau sã spun (mai mult…)

Postari mai noi »