29 iulie 2012

Tipografii tecuci.eu  150x89 Provincia literară (2)   Numărul 2 al Provinciei literare a apărut pe 25 martie 1908, dovedind prin regularitate respect faţă de cititori şi seriozitatea domnului Muche „îngrijitorul” acesteia. Colaboratorii sunt, în general, cam aceeaşi, ceea ce înseamnă că dl. Muche şi-a fixat un „corp” de poeţi şi prozatori la care putea apela în orice condiţii. Cele opt pagini ale acestui număr sunt pline de poezii şi proze romantice semnate de C. Muche (poezia „Pe lac” şi proza „Buchetul de violete”), Maria C. Muche (poezia „Vis”), G. Rigo (proza „De ce-a dat brânci, soacră-mi?), Laurenţiu (poezia „Într-un album”), H. Coşoi (proza „SIRENA”).  De un regim preferenţial se bucură Alin din Craiova căruia i se publică o Epigramă dedicată sculptorului Hagiescu, o poezie – Pitpalac – dintr-un volum aflat în pregătire „Doinele Olteneşti” – „ce va apare în curând”, şi i se face „reclamă” la o „poemă în versuri în 3 acte care costă lei 2” intitulată „Salba de aur”. Unei anume Neli Cornea i se publică cinci cugetări originale şi i se anunţă „drama în patru acte cu preţul de 1,50 lei” intitulată „Irena”. Câteva lucruri sunt interesante în acest al doilea număr al revistei atât pentru cercetătorii fenomenului revuistic tecucean, cât şi pentru istoricii literari. În primul rând, încă din p. 1, dl. Const. Muche îşi anunţă „domnii depositari” (distribuitorii revistei) „să restituie neîntârziat foile rămase nevândute din primul număr al revistei, având numeroase cereri de abonamente, precum şi a fixa No foilor ce urmează a le trimite regulat”. Apoi, dl. Muche se adresează „domnilor cari au primit no. 1 şi 2 din Provincia literară” că sunt consideraţi „ca abonaţi” şi îi roagă „a ne trimite (costul) abonamentelor, sau în caz contrar a restitui foile”.
În al treilea rând surprinde numărul mare de cititori care participă la rubricile „Jocuri” (să alcătuiască o strofă cu rime impuse şi „Şarada”), ceea ce dovedeşte că revista era destul de cunoscută şi citită în toată ţara (Bucureşti, Oltenia, Muntenia, Moldova). La primul joc au răspuns 18 (optsprezece) „autori”, premiul fiind câştigat de Finica din Brăila, iar la „Şaradă” au găsit răspunsul corect (R – IN) 36 (treizeci şi şase) de cititori, premiul fiind câştigat de Cormea I (Botoşani) – un abonament pe 6 luni” şi de M. Ciocârlan, A. Ramaşcan (Tecuci), Aurel Floridar, D-ra Lăcrămioara, Bolnavul Închipuit, Henrieta (Focşani), Nela, Exsperanţa şi Brunetul cu ochi căprui care au primit volumele literare „Emblema” şi „Hazlii” de C. Muche. În acest nr. 2 se cere să se alcătuiască „o strofă hazlie pe rimele: Sună, Mutră, Tură, cutră” şi se propune spre dezlegare o nouă „Şaradă” pe care o publicăm şi noi în speranţa că şi cititorii revistei noastre o vor dezlega cu acelaşi entuziasm şi în număr cât mai mare, premiul urmând a fi stabilit ulterior. Iată „şarada”:
Prima parte îi băutură
Alta-i de timp o măsură,
Tot cuvântul de citiţi
Un oraş o să găsiţi
(Pt. conf. A.Gh.B. Tecuci)
Dar cel mai interesant lucru al acestui număr 2 din „Provincia literară” îl găsim la pagina 4, sub titlul „postume”. Redacţia revistei, în speţă Dl. Const. Muche, ne informează că: „Primim din partea unui amabil cititor al revistei noastre un ciclu de versuri de ale regretatului poet Ştefan Petică din com. Buceşti (Tecuci) autorul nemuritoarelor Senerade demonice, versuri din care pe rând le vom da publicităţii”. În acest număr se publică poezia „Pelerin”, cele şase strofe ale poemului dovedind talentul celebrului de-acum simbolist tecucean, recunoscut şi de G. Călinescu în celebra sa Istorie.
A.M. Gheorghiu publică partea a doua a traducerii Capo d’operă de crimă de Jean Richepin, iar Aida publică o schiţă originală intitulată „Iubire”. Un anume C. Vodă publică „Cele 10 Porunci ale Femeei”, valabile şi astăzi în anumite medii sociale, pe care le redăm mai jos păstrând grafia autorului”.
„ 1. Femeia să nu fixeze ore reglementare pentru plecarea şi sosirea soţului acasă, de oare-ce nimeni nu poate fi stăpân pe timp care e suveran pe acţiunile bărbatului.
2. Ea este datoare să nu pună stăpânire pe punga bărbatului şi să-i dea bani cât cere, dat fiind faptul că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.
3. Femeea trebuie să tacă şi să asculte cu supunere căci numai în materie de bucătărie, în special, competenţa ei poate fi recunoscută.
4. Să nu fie răutăcioasă şi cicălitoare, căci prin aceasta schimbă dispoziţia soţului amărându-l; deci, contrar ea trebue să se bucure de multă bunătate, amabilitate, modestie şi blândeţe calităţi atât de preţuite.
5. Să-şi păstreze cu sfinţenie virtutea de a rămâne credincioasă soţului toată viaţa, căci la o eventualitate  coarnele apărute devin cel mai grozav motiv de sălbatecă răsbunare în multe cazuri.
6. Spiritul de economic casnică să nu-i lipsească niciodată fiind o singură garanţie de trai armonios – economic stimulată fiind şi de hărnicie zeloase care e soră cu ea.
7. Femeea să nu aibă pretenţii de lux ori-cât ar renta afacerile soţului; cu cât pretenţiile vor fi mai modeste cu atât mai mult şi mai vădit îşi va câştiga dragostea bărbatului de care are neapărată trebuinţă.
8. Ea este datoare a nu cerceta şi a nu căuta să înţeleagă acţiunile din afară ale bărbatului, acţiunea ei mărginindu-se numai între cei 4 pereţi ai casei şi ai bucătăriei, iar pe din afară de casă: cât ţine curtea şi grădina.
9. Femeea ştiind că partea cheltuielelor este rezervată numai bărbatului e de absolută necesitate a-i acorda chiar şi credite la caz, fără a mai fi nevoie de acte justificative.
10. Unei adevărate tovarăşe de viaţă i se incumbă a nu destăinui intenţiunile şoţului, cunoscută fiind slăbiciunea ei. A şti să sufere în taină cu bărbatul, a şti să fie mamă când devine, a avea pacienţă şi cumpătare; a nu ceda vânătorilor de dragoste. Deviza ei să fie: munca, onestitatea, hărnicia, economia şi dragostea bărbatului.”

Scris de Dan Movileanu

Niciun comentariu

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest articol.

Comentariile sunt oprite pentru moment.