11 septembrie 2012

Tipografii tecuci.eu  150x89 Provincia literară (4)  Numărul 4 al revistei tecucene a apărut pe 28 aprilie 1908. Aceeaşi redacţie (str. Sf. Voievozi No. 16), acelaşi administrator (Gh. Basil, str. Mare No. 44), colaboratori stabili, serioşi şi de calitate, rubricaţia diversificată, hârtia de bună calitate, abonaţi de pe tot cuprinsul Vechiului Regat, de la Mangalia la Suceava şi de la Brăila la Ploieşti şi Craiova. În plus, revista pare stabilă din punct de vedere financiar, fiindcă nu mai găsim înserată rugămintea adresată cititorilor „ a ne trimite modestul cost al abonamentului sau în caz contrar a ne restitui foile”, ca în primele trei numere. Sau poate că ziaristul Constantin Muche câştiga atât de bine încât îşi permitea să-şi cheltuiască veniturile în scop caritabil.  Numărul în discuţie se deschide cu un nou poem (Barcarolă), datat „Paris 1908”, de Alice Călugăru. La pagina 4, la rubrica „Postume” apare poemul „Serenadă demonică” de Ştefan Petică, mult apreciat de G. Călinescu, dar aproape necunoscut în ţinutul Tecuciului. Celelalte pagini conţin poezii semnate de Maria Constantin Muche (Din depărtări), Alin (Olteanca, Doine olteneşti), Constantin Muche (Durere, dedicată „celor patru copii ai mei”), proze scurte semnate de G. Rigo (Greva Felinarelor), G.N. David (Părintele Gheorghe), Ton (Amărăciune dulce), C.M. Blond (Impresii), iar Neli Cornea publică un „fragment din romanul „În jug” – pus sub presă” (sub tipar). Al. M. Gheorghiu traduce „Vinerea Mare” de Alexis Bouvier şi „Capo d’operă de crimă” de Jean Richepin. Mai găsim câteva „Curiozităţi” semnate de Almeg, Maxime şi cugetări, obişnuita „Şaradă” şi concursul cu premii în „abonamente pe jumătate de an” şi volume literare. Redacţia anunţă „un premiu de onoare celui care ar găsi o rimă bogată la cuvântul Farmec”.
Pe prima pagină, Laurenţiu semnează un nou articol encomiastic, de data aceasta despre D-na Elena Tache Anastasiu „una din figurile cele mai simpatizate şi mai venerate din oraşul nostru”. Născută în Focşani, fiica Elenei şi a lui Ioan Roşu, a fost soţia lui Dimitrie Petre (Tache) Anastasiu, prefect al judeţului Tecuci, deputat şi senator pentru judeţele Tecuci, Tutova şi Covurlui, colaborator al lui Mihail Kogălniceanu, dna Elena Tache Anastasiu a fost o „adevărată fiică a lui Christos”. A fost membră a o „mulţime de societăţi” (Viitorul – Tecuci , Vatra luminoasă – Bucureşti, Crucea-Roşie – Bucureşti, Alinarea – Galaţi, Societatea corpului didactic primar din oraşul şi jud. Tecuci), cărora le-a donat diverse sume de bani. Elena Tache Anastasiu a fost „in Societatea Doamnelor din Tecuciu, cu care a lucrat din răsputeri pentru înfiinţarea şcoalei profesionale de fete” (azi Liceul Teoretic „Spiru Haret”), plătind „din cartea sa, corpul didactic până la moartea regretatului său soţ (survenită în anul 1900) când lăsând averea sa Academiei Române, şcoala a fost trecută pe seama Academiei”. A fost şi una din cele mai mari „luptătoare pentru răspândirea industriei naţionale”, fapt pentru care Expoziţia jubiliară din 1900 i-a decernat Medalia de Aur. După lectura acestui articol laudativ urmează întrebarea firească: „Unde sunt filantropii noştri de altădată?”

Scris de Dan Movileanu

Niciun comentariu

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest articol.

Comentariile sunt oprite pentru moment.