26 septembrie 2012

Berbec 150x90 Spaimele copilãriei…Moto : „E foarte bine ca un copil să simtă dragostea
părinţilor  la  nevoie, dar  dacă  el  nu învaţă
nimic din ea, totul pare zadarnic .”

Începusem să urc pe deal încă din cea mai fragedă copilărie. Nu aveam de ales, întrucât proprietatea părinţilor mei era în majoritate pe dealurile Petroşaniului : în Obârşie, Cioacă, Deluţ, Chiciora, Dos, Smreac, Preluci. Doar proprietăţile numite Crevezâi  şi Plopu erau „la drum”, adică poţi merge cu căruţa sau cu maşina până la ele.

Aveam aproape cinci ani (părinţii şi surorile mi-au povestit amănunte), când am încercat prima dată să îmi obţin „independenţa”. Asta în relaţie directă cu sora mea Ana, de care mă despărţeau doar patru ani, în favoarea ei.

Nimeni nu-şi mai aminteşte motivul conflictului dintre noi, că altfel ne înţelegeam destul de bine. Cert e că eram singuri acasă şi din joacă în joacă ne-am trezit în plin război. Eu cu mătura de nuiele din curte, iar ea cu o greblă găsită la îndemână. Bineînţeles că sora mea fiind mai mare, nu şi-a pus mintea cu mine şi când s-a tras linia contabilizării loviturilor eu am fost cel socotit învingător la puncte, numai că asta nu mi-a folosit la nimic. Ba chiar mai rău, scorul s-a întors împotriva mea, atunci când, la final, Ana mi-a servit upercutul : Mă duc şi te spun la Miliţie!. (mai mult…)