26 septembrie 2012

Ovid Caledoniu tecuci.eu  150x111 Eminescu văzut de Mesterul Manole (II)“Cum l-ati cunoscut pe Eminescu?” si “Care credeti că e valoarea actuală si universală a operei lui?” – sunt cele două întrebări pe care Vintilă Horia le-a adresat unor membri ai grupului de la “Mesterul Manole”. Au răspuns, în ordine alfabetică, Ovid Caledoniu, Marcello Camilucci, Mihail Chirnoagă, Vintilă Horia – răspunsuri expuse în numărul 30 al revistei “Tecuciul literar artistic”.

Următoarele răspunsuri au fost date de către Constantin Micu, Horia Nitulescu, Teodor Scarlat și Ion siugariu, fiecare impresionând atât prin sinceritate – prima întrebare având o semnificatie personală -, cât și prin profunzimea ideilor exprimate.

“Pentru noi, ca Români,  – spune Horia Nitulescu – Eminescu este o valoare absolută, o fortă spirituală unică.” Ileana Georgescu Tulică

  Îl regăsesc pe Eminescu la fiecare răscruce a vieţii mele şi fiecare nouă etapă sufletească pe care am străbătut-o, fiecare criză de conştiinţă prin care am trecut a însemnat pentru mine o nouă cunoaştere a lui Eminescu dintr-un unghi şi o perspec­tivă diferită, care fiecare echivalează cu o nouă descoperire pe care o făceam asupra lui. Din aceste cunoaşteri succesive, mi-am întregit imaginea unui Eminescu, a cărui operă îmi apare ca îmbrăţişând un orizont atât de întins, încât nu există, pentru noi, cei de astăzi, modalitate a conştiinţei, stare a sensibilităţii, înălţime a gândirii, care să nu găsesc că aminteşte în fond de o problematică eminesciană. (mai mult…)

7 august 2012

Mesterul Manole literar.tecuci.eu  105x150 Eminescu vazut de Mesterul Manole  Am închinat numărul acesta marelui poet, ca un omagiu adus de generaţia noastră aceluia ce va rămâne veşnic în cul­tura noastră ca un prototip al omului tânăr. Cele două întrebări pe care le-am trimis membrilor grupului nostru au o dublă semnificaţie: una personală, (Cum l-aţi cunoscut pe Mihai Eminescu?) strâns legată de procesul intim declanşat în momentul apropierii fiecăruia din noi de opera poetului, iar cealaltă (Care credeţi că e valoarea actuală şi universală a operei lui?) o valoare general-literară, privind valabilitatea în timp şi spaţiu a aceleiaşi opere. Răspunsurile pe care le publicăm mai jos închid deci două concluzii diferite ca structură, însă la fel de importante pen­tru paginile acestei reviste. Căci pentru noi momentul de contact al poeziei emi­nesciene cu sufletele noastre şi valabilita­tea ei actuală şi universală prezintă aceeaşi covârşitoare însemnătate. Mişcarea de la „Meşterul Manole” îşi află o semnificativă corespondenţă în aspectul european pe care-1 prinde, din ce în ce mai mult, figura de erou şi de poet a lui Mihai Eminescu.  Pe Eminescu l-am descoperit foarte de timpuriu. Aş aşeza această bucurie deo­sebită, în cea de-a doua copilărie. Atunci am ştiut de el, atunci l-am iubit cu înmiite puteri. Dar cu puţini ani în urmă, am avut, cum aş putea spune, revelaţia nemărginitei armonii eminesciene. (mai mult…)

29 iulie 2012

arborele eminescu 127x150 Marele patriot Mihai Eminescu, un martir ucis la comanda francmasoneriei   Motto: „Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.”
La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu. Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero. Maiorescu este de neînduplecat.  Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alineat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi , sub îngrijirea doctorului Iszac.  Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Diagnosticul conţinea însă un mesaj  important: Eminescu trebuia să fie paralizat, (mai mult…)