6 august 2012

Petru Blaj Dinvale 150x112 Prieteni din copilărie…  Moto :   Cine crede că un prieten înseamnă doar un simplu „a-mic”, va avea multe amintiri însemnate cu „A-mare”.

Oamenii, spun bătrânii, se dau unul după altul, fie la bine, fie la rău. Şi nu e puţin lucru, să întâlneşti în copilărie, după expresia poetului Paul-Sân-Petru : „oameni, şi nu altceva”.

Pentru că fratele meu, Ioan (noi îi ziceam Onu, de la Ioan, Ionuţ, Onuţ, Onu) era mai mare ca mine cu 11 ani, nu am avut privilegiul de a fi mult timp împreună şi bineînţeles nici la joacă şi nici la şcoală. Îmi amintesc, doar puţine lucruri petrecute între noi în copilărie. Ştiu că făcuse special pentru mine un trenuleţ cu locomotivă şi vagoane din lemn, pe care îl trecea printr-un tunel săpat într-un muşuroi din grădină, iar eu l-am păstrat multă vreme cu drag şi mai ales de dorul lui, căci era angajat de tinerel şi stătea foarte puţin acasă. Când a primit primul salariu ne-a cumpărat la toţi ai casei câte ceva. Mie mi-a adus o pereche de ghetuţe albe cu care sunt încălţat într-o poză cu bunicii şi două surori, pe când aveam 6 ani. Era aşa de plăcut la înfăţişare şi la suflet că până şi animalele de pe lângă casă îl iubeau într-un fel aparte. (mai mult…)