1 august 2012

Traditii stabune literar.tecuci.eu  150x99 Dascălul promovatorul tradiţiilor şi datinilor străbune  Probabil că nimic altceva nu poate defini mai bine spiritul unui popor decât străvechile sale tradiţii şi obiceiuri. Călătorul vestic va fi surprins să descopere în România un loc plin de legende, mituri şi tradiţii păstrate de-a lungul secolelor.  Definită dinăuntrul ei, subiectiv, mitologia este o încercare globală de cunoaştere absolută a universului, deci o filosofie incluzând demersul mistic şi o ştiinţă generală excluzând experimentul, şi care se constituie în orice cultură primitivă, operând cu mijloace magice şi manifestându-se prin adaptarea concretă epică a abstracţiilor şi a fenomenelor superioare la situaţia psihosocială dată, ca şi prin explicarea simbolică a acestora.
Tradiţiile şi obiceiurile populare constituie una din valorile inegalabile şi incontestabile, amprenta popoarelor de pretutindeni. Noi avem datoria de a nu lăsa timpul şi evenimentele lumii moderne să ne determine să le uităm. Educându-i de mici pe elevii noştri, prin diverse activităţi şcolare şi extraşcolare, ei vor îndrăgi limba pe care o vorbesc şi obiceiurile ţării în care s-au născut. (mai mult…)

29 iulie 2012

Coline 150x108 Moare Groasa !...   Moto : Când ignoranţa se simte la ea acasă, inteligenţa este trimisă la plimbare.  Nimic nu impresionează mintea unui copil, cu atâta putere, cum o fac poveştile despre strigoi. Când doi adulţi vorbesc între ei despre vâlve, stafii, fantome, moroi sau strigoi, şi dacă aceştia sunt şi bătrâni, numai pronunţarea cuvintelor în sine are un impact copleşitor asupra minţilor în formare, veşnic preocupate de necunoscut. Iar dacă acest lucru se întâmplă chiar la Priveghi, lângă sicriul cu mortul în el, atunci de câte ori arunci ochii spre copârşeu ţi se pare că mişcă ceva uşor în el : o mână, sau numai câteva degete, sau buzele, ori pleoapele, ori bărbia celui privegheat şi aceasta cu atât mai tare cu cât pânza ce îl acoperă chiar se leagănă foarte fin la închiderea sau deschiderea uşilor ce sunt într-un permanent dute-vino determinat, toată noaptea, de unii care vin şi alţii care pleacă.  La acestea, dacă se mai adaugă şi lătratul  câinilor, sau când dinspre grajduri  se aud zgomote provocate de animale, e cât se poate de clar că aspectul celui decedat va fi cercetat cu idei gata confecţionate, că nu-ţi mai trebuie decât o scânteie ca să ţi se facă părul măciucă, sau să te ia cu răcoare pe dedesubt.  Tocmai pentru a evita aceste determinaţii, oamenii, la priveghi,  spun povestiri hazlii, (bancuri) de tot felul. Se mai servesc cu câte o prăjitură şi cu câteva  pahare cu vin sau cu ţuică, suficient să li se înceţoşeze capul, numai bine pentru a da frâu liber fanteziei, şi atunci să te ţii!. (mai mult…)