29 iulie 2012

Coline 150x108 Moare Groasa !...   Moto : Când ignoranţa se simte la ea acasă, inteligenţa este trimisă la plimbare.  Nimic nu impresionează mintea unui copil, cu atâta putere, cum o fac poveştile despre strigoi. Când doi adulţi vorbesc între ei despre vâlve, stafii, fantome, moroi sau strigoi, şi dacă aceştia sunt şi bătrâni, numai pronunţarea cuvintelor în sine are un impact copleşitor asupra minţilor în formare, veşnic preocupate de necunoscut. Iar dacă acest lucru se întâmplă chiar la Priveghi, lângă sicriul cu mortul în el, atunci de câte ori arunci ochii spre copârşeu ţi se pare că mişcă ceva uşor în el : o mână, sau numai câteva degete, sau buzele, ori pleoapele, ori bărbia celui privegheat şi aceasta cu atât mai tare cu cât pânza ce îl acoperă chiar se leagănă foarte fin la închiderea sau deschiderea uşilor ce sunt într-un permanent dute-vino determinat, toată noaptea, de unii care vin şi alţii care pleacă.  La acestea, dacă se mai adaugă şi lătratul  câinilor, sau când dinspre grajduri  se aud zgomote provocate de animale, e cât se poate de clar că aspectul celui decedat va fi cercetat cu idei gata confecţionate, că nu-ţi mai trebuie decât o scânteie ca să ţi se facă părul măciucă, sau să te ia cu răcoare pe dedesubt.  Tocmai pentru a evita aceste determinaţii, oamenii, la priveghi,  spun povestiri hazlii, (bancuri) de tot felul. Se mai servesc cu câte o prăjitură şi cu câteva  pahare cu vin sau cu ţuică, suficient să li se înceţoşeze capul, numai bine pentru a da frâu liber fanteziei, şi atunci să te ţii!. (mai mult…)