26 septembrie 2012

Paul Blaj literar.tecuci.eu  150x103 Din Memorialul dantelelor galbeneNu cunosc o armurã mai duioasa

mergeam amândoi pe strada abatuti
eu mai dadeam cu piciorul într-o piatra
ca într-o minge
aveam cravata de pionier
si tu mi-ai zis ce vrei sã îsi iau
iar vorbele tale intrau grav în copilaria mea
pentru ca purtau toata dragostea unui tata
pentru singurul lui baiat
vreau un ceas de mâna am spus
cu fosfor curea neagrã si acesta
a fost primul meu ceas de mânã
acum e printr-un sertar
cu lentila spartã
fãrã nimic util ar spune unii
dar numai un om care a trãit cu pâine pe cartelã
stie ce vreau sã spun
azi esti cãrunt azi sunt grizonat
mi-e dor sã îmi pui iar acel ceas la mânã
***
când te gândesti la mine
imagineazã-si o corabie cu pânzele albe umflate
sfidând toate submarinele nucleare
pentru cã mândria sângelui
o port în ochi ca pe un stilet cu numele briscã
sunt pomul pe jumãtate fulgerat
care poate spera cã ciresele lui au fost
si prilej de bucurie
veneam azi cu masina de la focsani
am trecut prin piatã ai luat un pom
când am ajuns acasã l-ai plantat
atunci am vãzut cum privirea ta ajunge pânã la fructele lui
ba poate mai departe si mi-ai fost drag
ca atunci când m-ai întrebat pe ce mânã vreau
sã port ceasul

Autor: Paul Blaj

Niciun comentariu

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest articol.

Comentariile sunt oprite pentru moment.